Foc Deasupra Adriaticii 1968
Gradina botanica si istoria sa incepe in anul 1957 atunci cand profesorul Vasile Fati descopera potentialul parcului din jurul liceului (care functiona in castelul Wesselenyi) care in ochii lui trebuie valorificat. Este cea mai recent infiintata gradina botanica din tara. In 1968-70 a fost construita prima sera in forma de sfera, iar pe urma a doua. Inca 6 sere pentru adapostul plantelor tropicale s-au mai construit ulterior. In 1990 se infiinteaza centrul de cercetari biologice, in 2003 s-a amenajat gradina japoneza, din 2004 se lucreaza pentru sectorul sistematic ceea ce inseamna o forma octogonala unde plantele sunt grupate. Parcul zoologic a fost infiintat in 2004, deocamdata destul de putine specii se pot vedea aici.
Foc Deasupra Adriaticii 1968
Download Zip: https://www.google.com/url?q=https%3A%2F%2Fgohhs.com%2F2ue2IK&sa=D&sntz=1&usg=AOvVaw0WFvqg2w44Ps92qVoLrMSG
Toata aceasta rezervatie naturala se intinde pe o suprafata de 5 ha, practic de jos din locul unde am lasat masina sunt mai multe drumuri care urca la acele stanci. Undeva in partea dreapta am vazut ca exista un perete stancos abrupt, iar deasupra exista un gard din lemn in spatele caruia se afla o poteca pe care se poate merge pana in capat.
La câțiva pași de Catedrală, precum o potcoavă se arată Arco Scoppa, podul ce sfidează restul clădirilor dimprejur prin culoarea sa de frunză maronie de noiembrie. Construit din lemn la început, Arcul a fost puntea dintre Palatul Episcopului și cel al Seminarului; când starea acestuia s-a degradat, prin secolul al XVII-lea a fost înlocuit cu cel actual, din piatră, pentru o mai mare siguranță. Denumirea Arcului vine chiar de la Episcopul ce a decis această schimbare. Forfota de sub el pare să nu-l deranjeze, ba chiar maiestuosul Arc se-nclină tuturor și mulțumește boltei cerești ce-i stă ca un protector deasupra creștetului.
Iau cu mine într-un săculeț magic simbolurile de pe căciulițele trullilor, de iubire, sfinte, aleile prietenoase cu florile încântătoare, arcadele din biserică și norii ce se mai strâng din când în când într-un albastru mai trist deasupra albului imaculat cu care sunt îmbrăcați acești pitici fermecați din ținutul de poveste, Alberobello.
Palatul Doge este reședința conducătorilor venețieni și una dintre cele mai recunoscute clădiri din Veneția. Stilurile gotice și maurii sunt atât de împletite în arhitectura sa, încât clădirea, în ciuda contururilor geometrice stricte și a dimensiunilor destul de impresionante, pare să se ridice deasupra terasamentului.
115 și la ce i-a folosit? tocmai ce s-a pensionat și nici măcar nu s-a putut bucura de prima pensie. toată viața și-a făcut-o pe datorii: las că vă plătesc la prima pensie. ca zgomot de fundal era un colind interpretat strălucit de un d(e)/(r)ac răgușit după petrecerea de crăciun. i-am și zis, vezi că ruginești de la atâta apă sfințită! grajdul vitelor era pregătit, era o construcție modernă, de-a dreptul futuristă, cu separeuri pentru priveghi, lipsea doar fânul, era opțional și dacă oricum vroiai îl aduceai de-acasă. ca să vezi, era aglomerație de morți: unul înecat cu o bucată de carne de sărbători, altul accident de ski, cică nu a văzut bolovanii... și clipa noastră aștepta la coadă citirea pomelnicului. era o construcție fără uși doar porți mari din grilaj de metal ce închideau lateralele clădirii, părea mai mult o închisoare. curentul puse stăpânire pe urechile morților. cine are urechi să audă, să audă pomelnicul căci și muștele erau scoase la interval să dea onorul moartei. cei ce s-au ocupat cu îmbălsămarea s-au gândit la toate și au congelat de cu vară șapte muște forțoase ca să aibe cine să dea onorul la înmormântare iarna. cei ce duc coroanele ca niște scuturi (niște adevărați cruciați ai clipei) au pete de polen pe manșetele cămășilor, asemenea unor picături de sânge pe aripile unor porumbei fără de picioare. clădirea avea în față o deschizătură ca a unui megafon, ca a unei sirene din acelea pentru situații de urgență, unde era așezat mortul, toate astea doar pentru a anunța moartea clipei. binențeles că p.r.-iștii își vor face meseria și vor face necrologuri false în ziare, toate sub semnul unei adevărate campanii de publicitate. vor apărea în magazine și tatuajele clipei numai să-i vândă sufletul. când am plecat de la casa clipei, am știut că va fi o zi cu ghinion căci în curtea casei, ea avea 13 pisici negre, culmea ghinionului, făcătură, însă trebuie să vezi și partea bună a lucrurilor și anume că poți călca în norocul a 13 pisici negre. mai au și proștii noroc, adică noi, însă cu sicriul pe umeri din trei în trei pași înapoi ne-am învârtit în cerc până cineva a rupt pisica-n două și apropo, pisica nu moare la spălat, ci la stors. reporterul de serviciu, to(n/l)oma(t/c)ul, acel analist sintetic, reușește să surprindă cu măiestrie și rafinament cortegiul funerar, omagiul personulităților, menționând în ziar și scoaterea muștelor la apelul de seară pentru a da onorul cuvenit, precum și interpretarea bocitoarelor de trei parale care izbucnind în plâns au răcnit: clipă stai, oprește-ți zborul, [se prăvale compresorul ar fi zis, dacă-mi este permis, poetul nepereche a. toma, prezent la funeralii] ești atât de frumoasă. un bec fericit sau trist, (depinde de perspectiva narativăˮ a fiecăruia) atârna deasupra căpătâiului defunctei, veghindu-i somnul între zidurile grajdului, luminând, precum steaua din betleem, expresia sfidătoare a unei măști mortuare. Mişcarea literară 113 041b061a72